Liberalii lovesc in propriul ministru? Ghimpu: Marinuta cere avioane, dar nu avem bani, tara este in saracie! M.Ghimpu
“Noi daca nu avem bani, de ce ridicam lumea impotriva noastra. Apropo asta ministrul nostru a spus si noi vrem sa reparam”. Declaratia a fost facuta de Mihai Ghimpu in plenul Parlamentului. Astfel, liderul liberalilor a insistat astazi ca proiectul de lege privind spatiul aeronautic sa fie retras de pe ordinea de zi a legislativului.
var optiuni = {media_id:’87159′,autostart:false,fullscreen:false,proWidth:448,proHeight:366 };
––––––––––––––––––––––––––––––––
21.02.2012 14:54
…Voi, care aţi scos din Ţară avioane şi ţigări,
Voi, ce de-aţi putea aţi vinde chiar şi stelele din cer…
Chiar ne credeți proști cu totul, de voiți a cumpăra
Avioane pentru țara ce nu are ce mânca???!!!
Cine naiba să ne-atace pe cei mai săraci din lume
Cu limbă moldovenească, oligarhi și… fără drumuri???!!!
Nu vi-i clar, că de la Nistru ne păzește Ucraina,
De la Prut, spre noi, încoace – dulcea Patrie Română?
Ce e spațiul nautic, știe oare marinuța
Sau are vreun vis din cartea lui Vangheli cu Guguța?!!
Țara cu bătrâni ce-ngheață chiar se cere apărată
Doar de ciori și lupi și ghimpuri și de pulinici filate.
Țara cea din care fuge toată lumea în tăcere,
Să mai aibă, ea, nevoie de-acolo, elicoptere…
… Iar aceste milioane prevăzute la buget
Sunt nu pentru avioane – pentru furturi la pachet!
Ia vedeți, prin partajare cine ține apărarea…
V-ați convins că Mișa Ghimpu… tancul el demult îl are
Și mai vrea și avioane, și mai vrea elicoptere
Și mai vrea să curgă banii pentru toți nepoții țării…
Cine oare ne promise că vom fi în Europa,
Alianța Integrării sau vre-o una interlopă?
N-au în NATO avioane, nu ajung elicoptere
Să mai dăm din sărăcie – asta credeți că se cere?!!!
Noi, o țară neutrală, o Elveție prin Lege,
De trei ani ne rupem fundul președinte a alege.
De câți ani va fi nevoie ca să ridicăm în aer
Escadrile cumpărate de miniștrii unor fraieri?!!
Eu mă mândresc cu-această mare tricoloră
Și cu memoria genetică păstrată.
Mesajul vostru îl aude-ntreg poporul,
Voința națiunii e de VOI întruchipată.
Chiar dacă ne lipsește-un Inculeț,
Înlocuit de patrioți ca alde Ghimpu,
Oricum, aici e totul Românesc:
Și Dumnezeu și Cerul și Pământul!
Chiar dacă nu ne vrea uniți, la Cotroceni
Și nici la Chișinău, elita asta, lașă,
Suntem români, suntem români – basarabeni,
Ne vrem și noi întorși cumva, acasă!
Și nu mai vrem să ne despart-un mal de Prut
Venim cu suflu nou și spusa languroasă.
Suntem români ca-n secolul trecut,
Ca-n primăvara când am revenit acasă.
Și înțelegem că Unirea va veni numai atunci,
Când un cuvânt va fi în stare să aprindă gloate,
Când un cuvânt va ridica o Țară din genunchi,
Într-un avânt necruțător, neiertător, sălbatec!!!
Într-un ceva, ce nu prea deslușesc,
Ceva sublim, etern și-n limba mea, natală
Ceva stropit cu sânge românesc,
Amestec crud de sărăcie și comoară.
Ceva ce vine din adânc de vremi,
Și nicidecum în pace nu ne lasă.
O vrere a strămoșilor eterni,
Neînțeleas-atunci și-acum neînțeleasă.
Un crez care străbate mii de ani,
Un gol în piept, care de mii de ani mă doare,
Un vis netălmăcit, neîmplinit, orfan,
O Phoenix dintr-o zgură arzătoare.
Și, fraților, ce pot să vă mai spun?
O șansă mai avem, numai Unirea.
Altfel, pieri-va plaiul meu străbun,
Altfel, pieri-va însăși România.
Vă chem, vă strig, vă rog: ieșiți la Prut!
La Pod ieșiți, de flori, de ploi, de gheață.
Să vad-o omenire, cât de mult
Se vrea o națiune iar, acasă …
Să știți că de ne vom uni într-un avânt,
Dintr-o-ndrăzneață revărsare sufletească,
Strămoșii noștri, se vor bucura-n mormânt,
Și însuși Dumnezeu, va fi de partea noastră.
Îndemnul meu nu-i iluzoriu, e nativ.
Nu-i început de criză psiho – cardiacă!
E crezul meu, e simțul meu intuitiv
UNIRE! ori acum, ori niciodată!
Hai, domnule Băsescu, așteptăm:
– ”Basarabeni! Eu vă ordon să treceți Prutul!”
Hai, scoate-odată Țara din blestem.
Hai, schimbă paradigma asta crudă!
Hai, folosește, demonstrând, că nu ești fariseu,
Acest moment, ce are loc la interval de-un secol,
Când, pentru România Mare-i chiar și Dumnezeu,
Și jurământul de credință il depune tineretul.
Când putinismul e pierdut și speriat,
Și fără sprijin larg în propria lui țară.
Să n-ai curaj să ne ordoni, să n-ai curaj,
De-aicea, de pe Prut, să scoți hotarul ?!!
Hai, domnule Băsescu, doar ați declarat,
C-aveți o datorie ce de gât vă strânge.
O datorie care trece de la veac la veac,
De neam o datorie și de sânge…
Și dacă nu, ce pot să vă mai spun
Decât sfârșitul la povestea cea nemuritoare,
– De ce-i dai, Doamne, României-așa de mult,
Și codri, și câmpii și munți și mare?
– Hai, lasă Petre, că nu pot să iau-napoi
Nimic din ce i-am dat, căci nu-i dumnezeiește.
Să vezi, în schimb, tu, ce conducători,
Vor naște pe meleagurile-aceste!
Prin mila mea, doar Ștefan Voievod
Îi va aduce țării sale, prosperare.
În rest, o vor conduce numai antipozi.
De aia-i dau și codri, și câmpii și munți și mare….
Veacul nostru ni-l umplură saltimbancii și irozii**
Se vor în procuratură toți coțcarii, toți nerozii.
Ia, priviți cum domnul Ghimpu, se vrea investit în funcții,
Mai ceva ca o mireasă în sublima noapte-a nunții…
Deci, luăm unul din afară și îl facem procuror,
(Declarase, mai deunăzi, geagea mișa ghimpușor)
Uite, ăsta din afară, ne va face-așa trăsnăi
că Zubco o să ne pară ho, ho, ho și măi, măi, măi.
De aceea noi, propunem fracțiunea liberală,
Ca să ne revină nouă treuca asta, generală.
Nu ne zbatem pentru funcții dar dorim o partajare
Echitabilă, cinstită, doldora de plusvaloare.
Oare, nu e domnul ghimpu, un baiat de milioane?
N-are el, o facultate ce o au mai toți golanii?
N-a lucrat ca jurisconsult, n-a fost bun ca magistrat,
Știți voi când! Pe vremea ceea când, cu frate arestat,
Nu erai primit, încaltea, nici măcar ca salahor,
Veșnicul student – zaocnic, a ajuns judecător…
(Dar vă rog să mă iertați c-am ieșit nițel din temă
Vă promit, voi reveni, cu detalii la problemă).
Știți voi cum funcționează gașca noastră, ghimpurie
Ce alimentează trenuri, la propria benzinărie
Și care repară drumuri … se prefac că le repară.
Se preface că nu fură ministerul lui șalaru.
Se prefac că nu iau mită de la cei cu rutiere,
Nu mai zic de avioane și-acolo elicoptere,
Nu mai zic nimic de codrii ce-au ajuns niște păduri,
Unde stau mai rar copacii decât părul de la cur…
Înțelegeți de ce vrem să ajungă ghimpușor,
Să țină și postu-acesta, general, de procuror?
Să țină la tot partidul, ca un fel de-acoperiș,
Să putem fura-nainte, țărișoara, pe furiș.
Din principii, în valori, din tranziții în tranziții,
Noi vom pune la punct totul, fără nici un fel de-ambiții.
Și vor sta la pușcărie, toți cei care fură statul:
Tot ciobanul, muncitorul, gastarbaiterul, argatul,
Toți acei ce au tupeul să nu mai plătească mită,
Procurorilor ce duc, dosărașe născocite,
Magistraților ce scot, banul și din piatra seacă.
Ei se zbat ca și Colenco, pentru țara mea, sireacă
Și, în zbaterea eternă, nu rămân neobservați.
Mai deunăzi, Președinte, am ales un magistrat.
Nu importă, prin trădare sau mișcări și combinații,
Important e că-i de-al nostru și că toți handicapații,
Toți ababii, toti bacalii, au fost numai paravan,
Să avem un președinte al oricărui moldovean.
Și, dacă a venit vorba, mai deschid înc-un secret:
Pe Timofte, tot eu, ghimpu, l-am propus, ei l-au ales.
Înțelegeți voi ce-nseamnă, liberalul cand vorbește,
Chiar filat, chiar păpușarul, vrerea mi-o îndeplinește.
Așa că, probabil mâine, voi ajunge procuror
Peste gura mea de țară, peste plaiul de picior.
Au cu lira visătoare, ori cu sunete de flaut**,
Înțelege, oare, Ghimpu, de ce eu în coarne-i caut?!
Înțelege că din nou, Plahotniuc îl folosește,
Ca pe-o rimă cu Dodon, bonjour-ită franțuzește?!
Ca să fie clar la toți, Plahotniuc și cu Filat,
Fac mișcări și combinații ca grosmeșterii la șah.
Genialul Plahotniuc, îl cedează pe Zubco
Și tot omul lui, dar gratis, se numește procuror.
Și se ceartă, biata lume, comentând de pe ecrane,
Și tot curg spre ăștia doi: money, money, money, money…
Țara are președinte, va avea și procuror
Și va fi, să țineți minte, geagea mișa ghimpușor…
MOTO
…Tot ce-n țările vecine e smintit și stârpitură,
Tot ce-i însemnat cu pata putregiunii de natură,
Tot ce e perfid și lacom, tot Fanarul, toți iloții,
Toți se scurseră aicea și formează patrioții…
Scrisoarea a III -a. Mihai Eminescu.
Vai, ce nume în consiliu, și cu ex-uri și notorii
și care, cu mici excepții, sunt banal de derizorii.
Oare, chiar v-a intrat în sange nostalgia după liste,
suptă cu-al trădării lapte, din instrucții caghebiste?
Chiar visați acele vremuri când ne ridicați în noapte
străbunicii și părinții-n pazecișișase, pazecișișapte?
Nu aveați halucinații cu ultime rugi și șoapte,
când li se citeau sentințe condamnaților la moarte?
… Vai, ce nume în consiliu, și cu ex-uri și notorii
și care, cu mici excepții, sunt banal de derizorii.
Douăzeci de ani în urmă furând frâiele puterii
ați pornit nici hăis, nici ceala cu independența Țării.
Prin consilii de unire, spumegând de turnători,
ați ucis din mers ideea unui veșnic pod de flori.
Ați creat acea platformă din șabloane, caghebistă,
să aduceți la putere voronimea comunistă.
… Vai, ce nume în consiliu, și cu ex-uri și notorii
și care, cu mici excepții, sunt banal de derizorii.
Azi, când țara e flămândă, înghețată, pustiită,
vă-mbulziți la rând în liste cu pretenții de elită.
De ce nu erați atunce, cand ulinicii, brutal,
furau țara ce se zbate ca un pește scos pe mal?
De ce nu ieșiți în stradă demonstrând pentru lustrații?
De ce ne drogați într-una, cu uniri – halucinații?
… Vai, ce nume în consiliu, și cu ex-uri și notorii
și care, cu mici excepții, sunt banal de derizorii.
Gloate de moșnegi și babe, cam de vârsta Sfintei Vineri,
ca pe vremuri, fac din deget prin prezidii, celor tineri!
… Dar zadarnic îmi curg ochii, căutând în ample liste
noii inculeți sau stere, sau noi clone de halipe.
Doar maeștri ca trai a n u s, gazetari – alde tănasa
vor renaște prin consilii dulcea Țară Românească…
II
…dar, indiferent de nume, de prezidii și de liste
aduc mare de reproșuri europei hedoniste.
-Oare, chiar nu ți-e rușine și n-ai sentiment de jenă
că, cu secole în urmă, ai făcut din noi eczemă
și ne-ai rupt din trupul Țării grație lui Langeron,
cedând rușilor Moldova cu Ilene și Ioni?
Și de-atunci, ca națiune, nu costăm nici doi bănuți,
devenind adunătură de mișei și de mancurți!
…dar, indiferent de nume, de prezidii și de liste
aduc mare de reproșuri europei hedoniste.
Doar când nu-ți ardea de mine, bântuită de vacarm
ne-am luat inima-n dinți, Țară întregind și neam…
Când se destrămau imperii și tu te schimbai la față,
se croia o nouă lume – noi ne întorceam acasă.
Temporar recunoscuse-i, prin convenții și tratate
că suntem o Românie, și de facto și de toate…
…dar, indiferent de nume, de prezidii și de liste
aduc mare de reproșuri europei hedoniste.
Când avu din nou nevoie, țara mea și neamul meu
deveniră pentru tine un rest, cum au fost mereu.
Oprind hoardele lui stalin pe bătrânul mal de Prut,
neștiind de protocoale și că nemții ne-au vândut,
intuind în felul nostru, frigul ăsta de siberii,
noi, întru salvarea voastră, deveneam din nou bacterii…
…dar, indiferent de nume, de prezidii și de liste
aduc mare de reproșuri europei hedoniste.
Noi, întru salvarea voastră, din nou rușilor cedați,
am ajuns să fim acuma un soi de handicapați,
cu elita ridicată pe la murmansc și curgan
și cu ruși aduși încoace, zi de zi și an de an.
Voi, trăind în lumea voastră, suplă și civilizată,
Noi, în fosta uniune, ca un hârb de oală spartă…
…dar, indiferent de nume, de prezidii și de liste
aduc mare de reproșuri europei hedoniste.
Cine-a transformat Moldova într-o – spa… spălătorie
douăzeci de ani în urmă? -europa și rusia!
Știți voi, oare, ce muniții, ce ocean de armamente,
s-a vandut pe la Tiraspol pentru șase continente?
Miliardele donate pentru noi, ca ajutoare!
Cine le-a văzut încaltea – cum arată la culoare??
…dar, indiferent de nume, de prezidii și de liste
aduc mare de reproșuri europei hedoniste.
Că acest picior de plai e cel mai sărac în lume
Și că-i nimeni vinovatul – încăpând în acest nume
toți voroninii pulinici, toți lucinscii, toți sangelii
toți grecanii și dodonii, care-n numele puterii
sunt primiți pe la bruxeluri, salutați prin ambasade
Căci se scaldă, împreună, în aceleaș Baden Baden
…dar, indiferent de nume, de prezidii și de liste
aduc mare de reproșuri europei hedoniste,
C-a adus poporul nostru într- stare imbecilă.
Națiunea ce de veacuri era mândră și-afabilă
azi, își duce smerit crucea de rob și slugoi tăcut
ștergând cururi la bătrâne, și sugând ce e de supt,
Slugarind o europă, oarbă, snoabă, hedonistă
Și pe care-n cot o doare de prezidii și de listă….
Osoianu 